Dupa ceva timp, revin la Arbore, cu acelasi entuziasm ca si prima oara. E a treia revedere, dar sentimentul e ca si cum ar fi la prima intalnire. Acest albastru pur si simplu ma copleseste, cei drept e si un loc perfet de reflectat la vechile timpuri. Pe partea nordica pictura este deteriorata total din cauza intemperiilor, acu 6-7 ani cand am vazut biserica prima oara inca se mai putea vedea ceva din fresca, azi nu se mai vede nimic, in schimb partea sudi
ca este foarte bine conservata, gratie si lucrarilor de restaurare care s-au incheiat recent. Pur si simplu simti ca te pierzi prin multitudinea de tablouri si detalii, de multe ori sumbre, reflectate in ele.
Turnul clopotnita. Candva am avut onoarea sa trag clopotele de aici.
Vedere spre vechiul cimitir al bisericii.
Am trecut de multe ori pe acest trotuar si am stat si pe bancuta improvizata, dar niciodata nu mi-a trecut prin cap ca pietrele acelea doua cu gauri au fost folosite de pictori la prepararea culorilor pentru aceste minunate fresce si mai minunat este ca s-au pastrat atata timp.
Mai rar asa fresca, sa vezi cum este parpalit la foc mic un crestin, poate pentru putin lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu