Petru Pares, Manastirea Probota |
A fost fiul natural al lui Ştefan cel Mare cu o anume Răreşoaia, existenta acesteia din pacate nu este documentată istoric.
Domnitorul a pastrat multe din calităţile tatălui său: ambiţia, îndrăzneala, vitejia si gustul artistic fiind in schimb o fire nestatornică lipsindu-i simtul politic. Despre viata domnitorului inainte de domnie se cunosc foarte putine lucruri, se stie sigur ca acesta era negustor de peste in zona Galatiului motiv pentru care i se spunea şi „Măjariul. Si aici intervine si povestea noastra:
Cand au hotarat boierii sa-l puna domnitor pe Petru-voda Rares acesta nu era acasa ca se intamplase sa fie cu majile lui la Galati la peste. Boierii si mitropolitul au trimis slujitori cu haine scumpe domnesti sa-l intampine si sa-l aduca in graba la scaunul domnesc.
In acest timp Petru Rares a ajuns la Docolina cu zece care de peste cu sase boi la car si au innoptat acolo. Peste noapte Petru a avut un vis grozav: se facea ca dealurile erau din aur cu dumbravi cu tot si jucau in fata lui, se aplecau si se inchinau. Dimineata cum se trezi Petru povesti slugilor cele visate iar acestia spunandu-i: “ Bun vis ai visat, giupane; ca cum om sosi la Iasi si la Suceava, cum om vinde pestile tot”. Si au purces la drum si cum au ajuns in vadul Docolinii la ajuns gloata de i sa inchinat si l-au imbracat cu hainele cele scumpe. Atunci acesta a zambit si a spus ca “ de mult asteptam eu una ca aceasta sa vie”.
Si la plecare a daruit carele cu boi cu tot cu peste slugilor si le-a spus sa vie sa le faca carti de scuteala sa nu mai plateasca la vami.
Pictura murala Manastirea Probota |
Legat de a II a domnie se cunoaste urmatoarea legenda:
In timp ce Petru Rares era inchis in cetatea Ciceului in Tara Ungureasca, doamna lui fiind sarboaica din neamul Despotilor a scris o carte sarbeasca pentru imparatul turcesc si vizir, cu o rugaminte. Si a aruncat cartea jos din cetate pe fereastra la o sluga de-a lor, de a dus-o la Poarta la vizir.
piese de harnasament din fier, epoca medievala |
pipe medieval, Muzeul de Istorie Bacau |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu