joi, 27 ianuarie 2011

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava

     Mănăstirea "Sfântul Ioan cel Nou" cu hramurile Sfântul Gheorghe şi Sfântul Ioan cel Nou se află situată pe strada Ioan Vodă cel Cumplit nr. 2, pe drumul ce duce la Cetatea de Scaun a Sucevei. Constructia a inceput în anul 1514 de catre domnitorul Bogdan al III-lea si a fost finalizata in anul 1517 de catre fiul acestuia Stefanita, manastirea indeplinind rolul de resedinta mitropolitana intre anii 1522-1677.
     Aici sunt adapostite moaştele Sfantului Ioan cel Nou aduse de catre domnitorul Petru Schiopul in anul 1589 de la Biserica Mirauti. Ansamblul manastirii are in componenta urmatoarele edificii: Biserica "Sf. Gheorghe" - datând din 1514-1522, Clisiarniţa, Stăreţia, Corpul de chili si Turnul clopotniţă.
     De mentionat in privinta istoricului manastirii ar fi ca in toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice caracteristice acelor vremuri, ostile regelui Jan Sobieski care se retrăgeau dupa infrangerea cu turcii din Moldova, l-au luat ca ostatic pe mitropolitul Dosoftei, împreună cu tezaurul Mitropoliei si cu moastele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Moastele au fost readuse dupa 97 de ani ca urmare a demersurilor bucovinenilor către autorităţile poloneze şi austriece.

    Lucrari de restaurare a edificiului au avut loc intre anii 1898-1910, realizate de arhitectul austriac Karl Romstorfer. Acesta a reusit sa finalizeze curatarea picturii interioare, înlocuirea ramelor ferestrelor şi a portalului pridvorului, retencuirea faţadei, acoperirea bisericii cu ţiglă colorat-smălţuită si înălţarea turnului clopotniţă cu un etaj şi o turlă.Alte lucrari s-au desfasurat în perioada 1967-1968, fiind reparate corpurile de chilii. Ca arhitectura, Biserica are planul treflat, susţinută de 9 contraforturi: două în colţurile pridvorului, două sprijină arcul median al pereţilor pronaosului, câte două încadrează cele două abside laterale şi un picior de contrafort susţine absida altarului. Deasupra naosului se ridica o turlă octogonală zveltă cu patru ferestre în cele patru puncte cardinale, aşezată pe două rânduri de baze stelate suprapuse şi sprijinită de patru contraforturi pe laturile oarbe. Acoperisul bisericii a avut initial o acoperire de plumb care a fost furată în urma invaziilor din Moldova în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Astfel, acoperişul a fost refăcut din şindrilă lungă şi îngustă confecţionată din brad sau fag.

Pictura murala de pe bolta pronaosului
    I n prezent acoperisul este realizat din ţiglă smălţuită şi colorată. Pictura bisericii a fost realizata în stil bizantin atât în interior, cât şi în exterior. Pictura din interior datează din vremea domniei lui Ştefăniţă Vodă, iar cea de la exterior datează din vremea lui Petru Rareş, asemanatoare cu cea de la Manastirea Humor şi Manastirea Moldoviţa. Cateva fresce exterioare se mai pastreaza pe peretele de la sud si reprezinta: Acatistul Maicii Domnului, Asediul Constantinopolului, Parabola Fiului risipitor , Arborele lui Iesei etc.

Tablou votiv
Pictura murala de pe bolta naosului
Pictura murala din naos
Pictura murala din naos
Pictura murala din naos
Pictura murala din naos
Pictura murala din naos
Pietre tombale descoperite in curtea manastirii si incastrate in zidul de incinta
     Inca de la inceputul functionarii, mănăstirea a fost împrejmuită de ziduri din piatră, dar cu timpul acestea au fost înlăturate. Ulterior au fost construite noi ziduri de incintă din piatră, de înălţimi reduse. În aprilie 2010 a început o noua refacere a zidului de incintă in acesta fiind incastrate câteva pietre de mormânt cu inscripţii în limba slavonă, care arată că în jurul bisericii mitropolitane au fost inhumati unii demnitari din acele vremuri. In anul 1589 a fost construit Tutnul clopotnita, amplasamentul fiind pe latura de nord a incintei, deservind şi ca acces în mănăstire.

Pictura murala exterioara de pe crisalnita bisericii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu