Cetatea de Scaun a Sucevei

      Cetatea Sucevei una dintre cele mai cunoscute până în prezent, bucurandu-se de o faimă deosebită  este menţionată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru I Musat, documentul atestand un imprumut al regelui Poloniei, care a oferit ca garanţie de restituire a banilor provincia Pocutia.
Emblematica cetate care si-a lasat amprenta asupra istoriei medievale moldovenesti este întâlnită sub denumirea de Cetatea de Scaun a Sucevei fiind construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I Muşat si este amplasata la marginea de est a oraşului Suceava asezata pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălţime de 70 m faţă de lunca raului Suceava.

     In momentul apariţiei pericolului otoman la sfarsitul veacului al XIV-lea cetatea a contribuit la mentinerea sistemului de fortificaţii construit în Moldova, ulterior aceasta fiind fortificata de domnitorul Stefan cel Mare in sec al XV-lea şi distrusă în anul 1675 de Dumitrascu Cantacuzino.

      In interiorul cetatii se disting 4 obiective principale si anume: Fortul Muşatin, datand din sec. al XIV-lea, Incinta exterioară, datand din perioada 1476-1478, Şantul de apărare datand de la sfârşitul sec. al XV-lea şi Zidul de contraescarpă - datat din a doua jumătate a sec. al XV-lea.Accesul in cetate se realiza printr-un pod de acces cu o parte fixă şi una mobilă, sprijinit pe doi piloni înalţi din piatră, astazi acest pod este reconstruit, partea mobilă putandu-se ridica în caz de primejdie, dar odată trecut de ea exista o capcană în care puteau cădea eventualii atacatori.

Podul de acces

     Trecand de partea fixă a podului ajungem în curtea interioară unde pentru a intra în clădirea fortului se trecea printr-un sistem de trei porţi, strasnic apărate de soldaţi ce erau adapostiti în camere de gardă, astfel cetatea Musatina intarita din loc in loc si cu turnuri de aparare putea rezista unui puternic asediu.Constructia este caracterizata de un plan dreptunghiular, având dimensiuni pe laturile de nord şi sud de 36 m şi laturile de est şi vest de aproximativ 40 m, cu ziduri groase de 1,50 m, in mijlocul cetatii aflandu-se o curte interioară largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuinţări:
     Pe latura de vest se afla subsolul prevazut cu o pivniţă sub formă de hală, în care se ajungea din curtea interioară coborand o scara.

Zidul de contraescarpă văzut de pe podul de acces

      Pivniţa era despartita în două nave prin stâlpi masivi, dreptunghiulari, legaţi între ei prin arcuri semicirculare realizate din bolţari, iar pe de altă parte, prin arcuri corespunzătoare, transversale, cu pereţii laterali. La parter exista acea cunoscuta sala de mari dimensiuni pentru întrunirea Sfatului Domnesc. Sala avea console în stil gotic, console în stilul Renaşterii, chei de boltă dintre care una cu stema Moldovei  reprezentand capul de bour cu o stea cu cinci raze între coarne, încadrat la dreapta de o rozetă cu cinci petale şi la stânga de o semilună. Deasemeni pe latura de sud se afla baia domnească şi o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii iar pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă şi zidul fortului cu bastioane pătrate.Celelalte încăperi erau destinate soldaţilor, cetatea având rol de apărare, ea nefiind locuită de domnitor, familie sau de sfetnici apropiaţi decât în caz de primejdie.

Poarta de intrare

     Încăperile aveau sobe din teracotă smălţuită asa numitele cahle, decorate cu motive geometrice, animale fantastice sau personaje din mitologie.In exteriorul zidului fortului muşatin, Ştefan cel Mare a adăugat două camere de gardă în dreptul intrării de pe latura de nord-est, iar Eustratie Dabija a construit la mijlocul secolului al XVII-lea o monetărie pe latura de est (asa zisa Banarie a lui Dabija, unde s-au realizat foarte multe falsuri la monedele straine aflate in circulatie la acea vreme), actualmente zidurile sunt prabusite.

Pivnita cetatii

        În exteriorul fortului se află zidurile de incintă acestea fiind construite în două etape si anume: un zid din vremea domnitorului Alexandru cel Bun paralel cu latura de sud şi un zid din vremea lui Ştefan cel Mare perpendicular pe turnul pătrat de pe latura de sud-vest. Zidurile de incintă au şapte bastioane semirculare, trei dintre ele având pereţii interiori de formă pătrată. Pe latura de est a zidurilor a fost construit depozitul de praf de puşcă, iar pe latura de sud s-a amenajat un loc de execuţie.Din momentele mai importante din existenta cetatii putem mentiona: vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oştile turceşti, conduse de sultanul Mahomed al II lea fiind avariată.  oştenii aflaţi în cetate, conduşi de Hatmanul Sendrea, s-au apărat eroic, iar oştile otomane au fost nevoite să se retragă.

Incaperi cu acces in curtea interioara

     Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de oştile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Atacurile nu a reuşit să ducă la cucerirea cetăţii.În perioada domniei lui Ştefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi.      La începutul domniei lui Ştefan, sunt menţionaţi pârcălabii Iliaş şi Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Şendrea, cumnatul lui Ştefan cel Mare, urmat în funcţie de Luca Arbore.

Curtea interioara

      În anul 1538, oastea otomană patrunde în Moldova cu 150.000-200.000 de soldaţi, condusă de însuşi sultanul Soliman Magnificul cu gândul să o transforme in pasalac. În acelaşi timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oştile Ţării Româneşti şi Ungariei atacă dinspre vest. În drum spre Suceava boierii moldoveni ofera sprijin otomanilor si în frunte cu hatmanul Mihu şi cu logofătul Gavril Trotuşan , stabilesc să predea Cetatea Sucevei sultanului.Ulterior Domnitorul Vasile Lupu  executa lucrări de restaurare a Cetăţii Suceava.In anul 1673 cu acordul voievodului Ştefan Petriceicu, cetatea este aparata de o garnizoană polonă pe care oştile turceşti reuşesc să-i alunge, ulterior poruncesc domnitorului Dumitraşcu Cantacuzino  să distruga cetatea.

Curtea interioara

      In anul 1684, in timpul domniei lui Gheorghe Duca, întreagă latura de nord a cetăţii s-a prăbuşit în urma unui puternic cutremur, printre care si turnul cel mare.
     Timp de sase secole Cetatea de Scaun a Sucevei a însemnat principalul element de rezistenţă al întregii Tari Moldovenesti împotriva asupritorilor.