Cimitirul Vesel - Sapanta

    Maramures, un vis frumos, poate la fel de frumos ca zona Bucovinei :). Dupa plecarea de la Manastirea Barsana am ajuns in Sapanta unde ne-am cazat la o pensiune, poate ce-a mai frumoasa dintre toate imprejurimile, inconjurata de o livada de nuci. Cei ce cunosc zona cred ca stiu despre ce pensiune este vorba, nu vreau sa-i fac reclama aici. Ei si dupa putina odihna am iesit la o plimbare prin sat sa mai vedem si noi una alta, ca babele.
     Si ce sa vezi!!? Fete frumoase dom'le, ce mai! Rotunjoare si rosii in obraji, pline de viata, chiar si vesele, poate de la palinca :D.
     Si dupa popasul fara voie/ de nevoie am observat si indicatorul spre Cimitirul Sapanta, inca 5 minute de mers dupa alea 10, ca mosnegii si noi si din crasma-n crasma ajungem intr-un final in poarta cimitirului.

    Toate bune pana aici zic, hai sa intram, platim si taxa parca de 3 lei, ni se ofera si o iconita in schimb si hai sa depanam amintirile. Nu stiam exact la ce sa ma astept, dar usor usor incepand sa citesc de pe crucile frumos decorate ale cimitirului, am observat ca cimitirul vesel nu mai e chiar la fel de vesel.
    Printre cuvintele bine alese se afla multa jale, lacrimi si tragedie, dar asta-i viata pana la urma, trebuie sa ne multumim cu ea si sa radem in fata mortii, se pare ca stramosii nostri chiar asta si faceau. M-am plimbat mult prin cimitir cu gandul sa fac mai multe poze ca sa postez si aici pe blog pentru voi si am avut mult timp pentru reflectie, dar nu am reusit sa aflu cum a putut lua fiinta un asemea loc.

      Despre Cimitirul Vesel pot aminti ca functioneaza de la mijlocul anilor 1930, iar crucile din lemn de stejar frumos decorate cu acel "albastru" acum consacrat sunt creatia artistului popular Stan Ion Patras pe o perioada de 50 de ani, ulterior dupa moartea acestuia opera a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu si sa speram ca va dainui tot atata.
 C-am atat cu trancaneala, va las sa admirati imaginile din acest cimitir alaturi de cateva citate luate de pe cruci.

      Ios Mihai a lui Mihai, nacaz mare eu aveai, am plecat cu masina si mi-am sfarsit viata, in comuna Sarasau, mo aflat ceasul cel rau, masina a derapat, intr-un pom mo aruncat, viata pe loc mio luat, si-acum va zic dragi parinti, va rog nu va necajiti, sfaturi bune voi mi-ati dat, numai nu le-am ascultat, cand plecam cu masina, sa nu maresc viteza, si acum vad ce-am facut, tanar putrezesc in lut, a trait 20 de ani.

     Copilarie ce-am avut, prea putina mio cazut, nu mo lasat sa traiesc, parintii sa nui grunbesc, mi-o fost musai a pleca, ca sa-mi parasesc sora, sora draga cat traiesti, mormantul sa mi-l plivesti, pe mormant sa-mi pui flori, sa nu ma uiti pana mori, ca-i avut o sora buna, si n-am putut fi-npreuna, ca fost musai ca sa mor, sa imi duceti al meu dor.

   Cine aici va citi, poate i-si va aminti, de Irina Schiopului, c-am avut scurta viata, si-s cu cucoana in brate, cat in lume am trait, eu ca un barbat am muncit, la arat si la cosit de ce am lucrat, tot greu la nastere am murit, eu la 25 de ani, mi sa gatat al meu trai.

     Aici dorm doua femei, baba si nepoata ei, Ileana a mea nepoata, a venit tare-n tristata, sarace fetele mele, cum mai mau ingrijit ele, c-am avut o boala grea, ele-m dau ce trebuia, au facut ce-au putut, numai sa traiesc mai mult, dar moartea cea nemiloasa, ma scos tanara de-acasa, si m-a scos fara de rand, sa stau nu stiu pana cand, aici intr-o casa mica, o nepoata si-o bunica, io le las pe-a mele fete, Dumnezeu grija le poarte, ca sa fie sanatoase, bogate si bucuroase.

     Tu moarte cu urat nume, iute mai luat din lume, nu to fost mila de mine, am fete de maritat si fecior de insurat, casa mandra sa le fac si sa le dau sfaturi bune, cum sa traiasca in lume, tu Maria me nevasta, tu ai ramas in loc de gazda, sa le fii mama si tata, bine sa-i casatoresti, pe Irina sa o cresti, eu la voi nu pot sa vin ca-s pe alt pamant strain, si mai multe n-am ce spune, ma aflu pa ceie lume.

     Au fost buni m-au ascultat, fie tatal laudat, sa traiasca-n buna pace, cum lui D-zeu ii place, acum plec las pe sotie sa traiasca in vaduvie, pe sotie prunci pe toti, tare i-am iubit pe toti, ai lasa frumos a fost, al meu trai 81 de ani.

   Stau la umbra fagului, ios Toaderu Stiopului, altu-n sat ca mine nui, in lume cat mam aflat, mult in padure am lucrat, unde boala mo aflat, mai Ileana a mea fata, ai ramas tot suparata, ca tare mult mai cotat, si liacuri miai cumparat, as fi vrut sa mai traiesc, nepotul ca sa-l grijasc, dar eu viata o lasai la 71 de ai.

Biserica veche a cimitirului in prag de renovare.

     Cratu Toader mi-o zis mie, din a me copilarie, si-am fost om de omenie, si la munca si la joc, Cratu-o fost pe primu loc. Coasa-n pod a rugini, sahanit no mai cosi, cea mai scumpa-i viata, nu o poti negocia, si nici n-o poti cumpara, o hotaraste soarta, daua-i bani si-averea toata, sa-i poti porunci la soarta.