Trecut si viitor, asa pot descrie existenta unui important edificiu al Iasului. Candva o biserica domneasca dedicata sacrului si inscaunarii domnitorilor moldoveni, loc de practica a ritualului ungerii, frumos descris si de domnitorul Dimitrie Cantemir in cadru cartii sale Descriptio Moldaviae, astazi edificiul se etaleaza ca o noua constructie aproape identica cu cea ctitorita de Stefan cel Mare, o constructie impunatoare realizata intre anii 1884-1904.
Din pacate imaginile pe care le voi prezenta aici sunt de la noul edificiu, totusi constructia respecta o mare parte a planurilor originale. Multe personalitati ale vremii precum si unii istorici nu au fost de acord cu ridicarea unui nou lacas ci din contra doreau o restaurare a vechiului lacas care pastra inca multe detalii arhitecturale fine si originale, detaliii care nu au mai putut fi transmise la noua constructie.
Biserica vazuta din partea sudica.
Mult mai important din punct de vedere istoric este ctitoria marelui domnitor. Vechiul edificiu a fost ridicat se pare in anul 1492 cu rol de biserica a curtii domnesti avand hramul Sfantul Nicolae, iar ca sa se deosebeasca de celelalte constructii ale Iasului i s-a spus Sfantul Nicolae Domnesc. Biserica a ramas una foarte cunoscuta deoarece aici se oficiau slujbele de incoronare ale domnitorilor incepand cu Despot Voda si incheind cu Grigore Alexandru Ghica.
Pisania veche scrisa in limba slavona. Unul din putinele elemente care s-a pastrat la noul edificiu.
Una din putinele piese originale care se mai pastreaza la noul lacas de cult este pisania scrisa in limba slavona, pisanie care a fost descoperita mult mai tarziu in curtea bisericii si incastrata in zidaria acesteia in anul 1929.
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării e s-aMoldovei, fiul Domnului Bogdan Voievod, a voit a zidi acest hram pentru pomenirea și ruga sfântului ierarh și făcător de minuni Nicolae și pentru sufletele adormiților bunic, părinți și frați ai noștri și pentru sănătatea domniei noastre și a copiilor noștri; pe care am și început a-l zidi în anul 6999 (1491) luna iunie 1, și s-a sfârșit în al 7000-lea (1492) luna august 10.”
Absida altarului vazuta de pe partea vestica.
Edificiul vechi era construit in plat treflat cu abside semicirculare decorate cu arcade oarbe si cu pronaosul supralargit, pe acesta inaltandu-se o turla octogonala cu acoperis tuguiat. Zidurile erau sustinute de contraforturi inalte identic ca la marile ctitorii ale domnitorului.
Altarul privit din partea sudica realizat in plan treflat.
Portalul de intrare in biserica incadrat in linii si muluri gotice. Deasupra se poate vedea si noua pisanie de bronz depusa de Regele Carol I.
Tabloul votiv care a existat aici a fost pictat din timpul lui Antonie Ruset fapt dovedit prin aparitia doamnei Evdochia in tablou, aceasta fiind decedata la momentul constructiei bisericii. Cateva bucati de fresce din tabloul votiv infatisand pe Antonie Ruset si Gheorghe Duca sunt pastrate in Sala Gotica din curtea Manastirii Sf. Trei Ierarhi alaturi de figuri de sfinti si scene de lupta.
In timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu bisericii i se adauga un pridvor avand deasupra o clopotnita de piatra.
Detaliu pictura in firidele altarului.
Cele trei randuri de ocnite de la partea superioara a bisericii, partea sudica.
De-a lungul existentei sale biserica sufera numeroase avarii unele provocate de incendii altele provocate de cutremure. Se pare ca prima reparatie este realizata dupa invazia turcilor din anul 1538. Alte stricaciuni au mai aparut de la focul pus de tatari in 1650 ca in perioada imediata sa fie profanata cu prilejul trecerii prin Iasi a sultanului Mehmed al IV-lea cand biserica a fost transformata in moschee. In anul 1676 biserica este aproape ruinata, motiv pentru care domnitorul Antonie Ruset ia decizia refacerii bisericii.
Noua pisanie din bronz.
Usa din lemn masiv de pe partea sudica a bisericii.
Cu acest prilej sa reparat clopotnita si s-au zugravit peretii interiori, s-a reconstruit zidul din jurul bisericii si o gropnita domneasca. Lucrarile au fost continuate de domnitorul Gheorghe Duca care finalizeaza pictarea peretilor interiori. In secolul al XVIII-lea bisericii i se aduc importante modificari, constructia fiind extinsa inspre vest, construindu-se doua altare laterale: unul inchinat Sfantului Stefan pe latura de nord si altul Sfintei Varvara pe latura de sud. Legat de aceste altare aici la Iasi se impamantaneste un obicei unic si anume acela de a se sluji la fiecare altar in limbi diferite, astfel ca in altarul central se slujea in limba romana, in cel din stanga se slujea in slavona si apoi in rusa iar in cel din dreapta se slujea in greaca, deasemeni un alt lucru mai putin intalnit era numarul hramurilor care aici la biserica erau in numar de cinci: Sf. Nicolae, Sf. Varvara, Sf. Stefan, Sf. Mina si Sf. Ecaterina.
Usa si fereastra de pe partea sudica a bisericii. Din capate la ferestre nu s-a mai pastrat ancadramentul in stil gotic.
Peretele nordic si absida altarului.
Intre anii 1723 si 1784 biserica sufera trei incendii fiind mereu in reparatii, totusi dupa cutremurul din 1814 se stie ca este grav avariata. Alte incendii sunt consemnate in anul 1821 din timpul eteristilor iar altele in 1827 si 1853.
Troita ridicata pe locul unde s-a aflat unul din altarele vechii biserici.
Ruinele zidului de incinta construit in anul 1677.
Dupa toate aceste incendii si cutremure structura bisericii este puternic deterioarata, biserica fiind in pericol de prabusire, astfel dupa prezentarea situatiei de lucrari realizata de arhitectului francez Andre Lecomte du Nouy se ia hotararea ca biserica sa fie demantelata in intregime si reconstruita sub supravegherea inspectorului Nicolae Gabrilescu. Edificiul construit aici este asemanator celui din perioada stefaniana eliminand adaosurile ulterioare si pastrandu-se stilul bisericilor orasenesti cu unele exceptii: zidurile edificiului au fost suprainaltate adaugandu-se un al treilea rand de ocnite, contraforturile din dreptul proscomidiarului au fost inlaturate si s-a mai pastrat pozitionarea arcadelor din timpul domniei lui Antonie Ruset in locul peretelui ce separa naosul de pronaos caracteristica despre care am mai atras atentia si in alte articole.
Clopotul mare, aflat in curtea Manastirii Sf.Trei Ierarhi din Iasi, unul din putinele elemente originale care
se mai pastreaza de la vechiul edificiu.
se mai pastreaza de la vechiul edificiu.
Biserica vazuta de pe partea vestica.
In timpul demolarii lacasului de cult s-au realizat si cercetari arheologice descoperindu-se in morminte costume vechi de mătase, un inel de aur, smaralde, mărgăritare, monede etc., toate aceste din pacate au fost pierdute.
Dupa finalizarea constructiei pe locurile unde s-au aflat cele doua altare laterale s-au ridicat cate o troita pentru a comemora locurile. In biserica a fost inmormantat domnitorul Constantin Cantemir in gropnita lui Antonie Ruset, ulterior osemintele domnitorului sunt mutate la ctitoria tatalui sau Manastirea Mera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu