marți, 5 aprilie 2016

Biserica Aroneanu

     
 Biserica se numara printre capodoperele artei moldovenesti, in acelasi timp poseda si un stil aparte prin bogata ornamentatie de placute ceramice de forme cilindrice, de stelute si frunze de stejar. Se afla situata la marginea satului cu acelasi nume, pe muchia unui deal si este ctitorita de domnitorul Aron Voda in anu 1594. Este invecinata cu biserica din Sorogari, situata pe dealul alaturat.

 Initial si aici a existat o biserica mai veche ctitorita de Alexandru Lapusneanu, cu hramul sfantul Nicolae, dar a fost pustiita de desele incursiuni ale tatarilor care isi faceau tabara aici. Dupa cum marturiseste si Grigore Ureche, Domnitorul Aron Voda, reface biserica aici cu materialele stranse de Petru Schiopul cu gandul sa mai faca si el un bine,'' sa nu-i vie cu osanda''.

 Portalul de intrare in incinta bisericii.

 Domnitorul Ieremia Movila inchina ansamblul monastic Manastirii Zagrafu de la Muntele Atos, Dupa cateva reintoarceri succesive la calugarii romani, intr-un final aceasta ajunge sa fie un metoh al Patriarhiei de la Constantinopol, veniturile urmand sa sustina activitatea Scolii Patriarhale.

 Se pot observa numeroasele placute de teracota care imbogatesc biserica. La partea de jos intre ocnite, placutele sunt in forma de stea si de disc.

 Sursa de inspiratie pentru zidirea acestui turn a fost Manastirea Galata. Acolo pentru prima data s-a folosit acest stil, care a fost apoi imprumutat si altor biserici printre care si  Sfintii Trei Ierarhi.


        
        Initial pridvorul era deschis, in urma renovarilor, calugarii greci au inchis coloanele care sustineau arcadele si cele doua calote sferice ale pridvorului. Proasta administrare a Manastirii de catre calugarii greci duce la decaderea ansamblului, astfel ca biserica ramane in ruina. In anul 1787 se efectueaza unele reparatii, tot atunci zidurile bisericii sunt decorate cu placutele ceramice. Dupa secularizarea averilor manastiresti, biserica devine biserica parohiala a satului, dar distrugerea edificiului nu se opreste aici, astfel ca in anul 1885 erau distruse chiliile si zidul de incinta. In anul 1907 biserica este restaurata, ca mai apoi in anul 1944 sa arda, pierdandu-se mobilierul si pictura interioara, ulterior ea este din nou restaurata. Ultima restaurare se fectueaza chiar acum, biserica beneficiind de un sistem antiseismic. La exterior restaurarea s-a efectuat complet, iar la interior inca se mai lucreaza.



 In aceasta poza se poate vedea o inscriptie veche.

 Se spune ca deasupra intrarii a existat o pisanie cu litere aurite, dar se pare ca la o renovare, aceasta a disparut. Acum intrarea se pace printr-o usa sculptata de lemn care are deasupra o sculptura cu cap de bour. Aici lemnul este un pic murdar de var, dar se vede destul de bine.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu