Biserica Sfantul Nicolae din Balinesti-Suceava

       Daca astazi m-ar intreba cineva cine a fost Ioan Tautu, i-as raspunde foarte frumos: "Unul dintre cei mai de seama politicieni pe care i-a dat Tara Moldoveneasca".  A fost cel mai de seama dregator al domnitorului Stefan cel Mare, iar pentru fiul acestuia Bogdan al III-lea sau cel Orb (cum mai este el intalnit in cronici) a fost tutore politic si mare sfesnic.
     La biserica am ajuns tot greu innotand prin zapezi, dupa ce am lasat in urma Biserica Sf. Onufrie din Manastioara. Aici la Balinesti am fost primiti bine de catre oamenii din sat care au deschis biserica spre a o vizita.
   In acea perioada Moldova a cunoscut o mare stabilitate politica si economica, acest lucru fiind demonstrat si de edificiile medievale construite cum ar fi cetati, biserici si manastiri, acestea din urma primind foarte multe atentii si danii din partea domnitorilor si marilor dregatori ai vremii. Va las sa admirati pozele cu explicatiile de rigoare si dati si un click pe poza daca doriti o rezolutie mai buna.

 Pridvorul format de turnul clopotnita. 

   Pridvorul format de turnul clopotnita. Se pot observa decorurile in stil gotic.

   Astfel marele logofat Ioan Tautu, construieste in timpul domniei lui Stefan cel Mare, o biserica boiereasca, aceasta avand rol si de necropola a familiei.

  O frumoasa legenda spune ca atunci cand Ioan Tautu a inchinat tara la turci in numele lui Bogdan al-III-lea (in urma sfaturilor primite de tatal sau), marele sultan la primit cu bucurie si i-a daruit lui ciubucul domnitorului, din acesti bani boierul construind minunatia de biserica care mai poate fi admirata si astazi impreuna cu frescele frumos pictate si bine pastrate. 

Turnul clopotnita. In stanga se poate observa si uriasa scara cu care se ajunge la clopote.

Frumoasa legenda, dar din pacate nu este adevarata deoarece marele logofat Ioan Tautu a ridicat biserica in perioada anilor 1494-1499, cu cel putin 10 ani inainte de a inchina Bogdan tara la turci. Tot legat de acest eveniment mai este cunoascuta si o mica poveste comica care zice ca logofatul a fost servit la Marea Poarta cu cafea, dar acesta nu a stiut cum sa o bea si a sorbit-o deodata ca pe o bautura obisnuita.

Biserica vazuta de pe partea sudica. Se poate observa pisania si cele doua randuri de ocnite.

 Biserica este si una din cele mai reprezentative constructii din perioada domniei lui Stefan cel Mare si a fost ridicata in apropierea curtilor boieresti, astazi inca necunoscute.

Data inceperii constructiei este necunoscuta, totusi se cunoaste data inhumarii celor doi copii ai logofatului care se pare ca au murit de ciuma si se mai cunoaste data 

terminarii constructiei care se poate citi de pe pisania bisericii, una din cele mai mari cunoscute pana in prezent.

      Pisania bisericii este pusa la jumatatea inaltimii zidului si este cea mai mare cunoscuta pana acum, ea continand urmatoarele cuvinte: "Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, pan Ion Tautul logofat a inceput a zidi aceasta casa (hram) intru numele celui intre sfinti, parintelui nostru, arhierarhul si facatorul de minuni Nicolae, in zilele binecredinciosului si de Hristos iubitorului Domn Io Stefan Voievod, si s-a savarsit in anul 1499, luna decembrie 6".

Partea sudica a bisericii. Se pot observa cele doua randuri de ocnite, iar deasupra lor se mai observa cinci randuri de discuri colorate cu insemne heraldice.

     Biserica este compusa din clasicele incaperi, pronaos, naos si altar, incaperile avand bolti semicilindrice realizate din stil romanic.   Arhitectura bisericii aduce cu cele din nordul Moldovei, totusi planimetria constructiei este intalnita si la bisericile din lemn. 

     In dreptul pronaosului este ridicat mai tarziu, dar tot de membrii familiei un turn clopotnita mai inalt decat biserica, bogat ornamentat cu motive gotice si discuri smaltuite. 

Ferestrele pronaosului sunt mai mari decat cele prezentate in fresca tabloului votiv si sunt ornamentate cu rozete realizate in stil gotic, iar cele de la altar sunt mai mici si prezinata baghete subtiri incrucisate

 Fatadele sunt realizate din piatra bruta si caramida care s-a degradat cu trecerea timpului. La partea superioara biserica este inconjurata de doua randuri de ocnite suprapuse, iar imediat sub streasina este realizata o friza din discuri ceramice de culoare galbena si verde, bogat decorate cu motive heraldice.

 Turnul clopotnita formează un pridvor cu arcade in arc frant, sprijinite de doi stalpi realizati din piatra de forma octogonala incoronati de o bolta cu nervuri fine de piatră cioplita si poleite cu aur.

 Arcade in arc frant.

 Portalul de intrare in pronaos, realizat in stil gotic.

 Pictura murala de pe peretele estic si de pe tavanul pronaosului.

Pictura interioara este considerata a fi una din cele mai bogate si bine reprezentate fresce din acea perioada. Pictura exterioara a fost realizata intre anii 1535-1538, in timpul domniei lui Petru Rares si este in strare avansata de degradare.

Pictura murala de deasupra intrarii in naos.

 Portalul de intrare in naos realizat in stil gotic.

 Inscriptii de tip grafiti in limba slavona de deasupra mormintelor din pronaos. Aici este scris si numele celor inmormantati in dreptul inscriptiei.

  Inscriptii de tip grafiti in limba slavona de deasupra mormintelor din pronaos.

 Pictura murala reprezentand un sfant din interiorul pronaosului. Se observa ca la unul din ochi apare semnul unei impunsaturi in fresca, cel mai probabil turcii care au jefuit biserica au facut si asemenea fapte.

 Pictura murala cu sfinti din interiorul pronaosului.

                                           Pictura murala cu sfinti din interiorul pronaosului.

 Biserica a avut si rol de necropola astfel in pronaos se afla gropnita familiei Tautu unde se afla noua lespezi din piatra foarte bogat decorate, in acest moment acestea aflandu-se intr-un depozit deoarece mormintele au fost cercetate arheologic. Printre cei inhumati aici se afla marele logofat Ioan Tautu, doi fii Petru si Teodor, ambii secerati de ciuma in 1494, doua fiice Vasilica si Magda decedate in 1500, cneaghina Maria decedata in 1499, jupaneasa Anghelina in 1617, Toader Dragotovici si Maria, fiina lui Mihai Tautu. 

                                            Pictura murala cu sfinti din interiorul naosului.

  

 Pictura murala din interiorul naosului, reprezentand scene din martiriul lui Isus.

 Pictura murala de pe tavalul in arc al naosului.

Pictura murala din naos reprezentand rastingnirea lui Isus.

 Pictura murala de pe fereastra naosului.

 Pe peretele sud vestic putem descoperi fresca tabloului votiv al logofatului Ioan Tautu care inchina biserica Mantuitorului. Alaturi se afla familia sa compusa din sotia acestuia Margareta, fiica lor Anastasia, viitoarea sotia a logofatului Teodor Bubuiog (ctitorul Mănastirii Humor) si fiii sai, Patrascu si Ioan, aflati în fata logofatului.

 Tabloul votiv al logofatului Ioan Tautu, scena.

  Tabloul votiv al logofatului Ioan Tautu, reprezentand pe sotia aceastuia Margareta cu fata Anastasia.

                                                          Pictura murala din naos.

 Pictura murala din naos.

 Pictura murala de pe fereastra naosului.

 Pictura murala cu sfinti din interiorul altarului semicilindric.

 Pictura murala cu sfinti din interiorul altarului.

 Icoana Maicii Domnului din catapeteasma altarului.

 Pronaosul si altarul. Se poate observa ca biserica este in restaurare generala. In altar, in urma sapaturilor arheologice s-a descoperit un mormant in care capul defunctului era depus pe o piatra, semn ca acesta era un ierarh bisericesc. Deasemeni in mijlocul altarului se afla o masa de altar din piatra cel mai probabil exista aici de la constructia bisericii.

Cruce din piatra din interiorul curtii bisericii scrisa in chirilica. In fata crucii se mai regasesc doua pietre de mormant pe care nu am putut sa le observ din cauza stratului de zapada care era de cincizeci de cm.

  De-a lungul timpului biserica a suferit numeroase profanari datorate turcilor si austriecilor care au dat foc bisericii si au impuns ochii sfantilor cu lancile. O prima restaurare s-a realizat in anul 1721, urmatoarea dupa primul razboi mondial, iar astazi ea se afla inca in restaurare, beneficiind de cercetare arheologica, restaurarea picturii originale si reparatii capitale la ziduri si alte elemente.